Sunt mulţumiţi că au un acoperiş deasupra capului şi sunt cât de cât feriţi de ploi şi vânt. Chiar dacă merg 1 , 2 chiar 3 km pe jos ca să ajungă la şcoală , efortul nu li se pare mare. Nici faptul că şcoala e urâtă şi neprimitoare, defapt este fostul CAP, cu săli mici şi neîncăpătoare, aproape că nu mai contează. Pentru peste 60 de elevi ai şcolii din localitatea buzoiană Aldeni, important este că vor să înveţe, restul e o povară pe care o poartă zi de zi.

Mario este în clasa a 2-a şi pentru începutul de an şcolar şi-a pus costumul cel frumos şi papion. Bunica sa l-a însoţit în prima zi de şcoală. Cu buchetul de flori în mână pentru domnul învăţător a aşteptat festivitatea de deschidere. Odată ajuns în clasă visele lui frumoase s-au năruit. Mario ne spune fără să se ascundă sau să-i fie teamă de domnul învăţător că: “ nu-mi place aici, era mai bine dacă se termina şcoala care se construieşte acum dar nu avem ce face, în şcoala ce a nouă condiţiile de învăţat sunt inacceptabile dar nu putem călători în timp”. În sălile de clasă strâmte, în care au funcţionat birourile CAP-ului, băncile sunt vechi şi mâzgălite , copiii stau înghesuiţi şi abia dacă au loc să-şi mişte mâinile. Tavanul peste care s-a dat o mână de var, pare că nu e prea stabil iar prin câteva ferestre suflă vântul pentru că geamurile sparte nu au fost înlocuite. Adrian un elev de clasa  a 6-a ne arată şi toaleta. E o improvizaţie, dar el, care nu are termen de comparaţie, spune că e bine la şcoala lui. “ Mie îmi place la şcoală , e frumos, avem unde învăţa, şi chiar dacă nu avem toaletă cuuşăe bine că o avem şi pe asta. După ce o folosim ne spălăm pe mâini la lavoarul de pe hol”, spune Adrian. Nici manulale pe care le-au primit vechi şi rupte, nu le-au adus bucurie copiilor din Aldeni. “ Nu prea au păstrat colegii mai mari manualele dar astea sunt probabil că mama va trebui să-mi cumpere pentru că din astea nu mai înţelegi nimic” ne spune amărât Mădălin care este elev în clasa a 7-a. Părinţii ori bunicii care şi-au însoţit copiii în prima zi de şcoală sunt la rândul lor supăraţi că nici anul acesta nu s-a dat în folosinţă şcoala. Şi conducerea şcolii ca şi cea  a primăriei recunosc că nu este tocmai normal ce se întâmplă cu reabilitarea şcolii care durează de trei ani însă spun ei unde nu sunt bani nu e nici putinţă. Valerică Şercăianu, primarul comunei Cernăteşti : “ era bine să fie gata lucrările la şcoală, ei le-au început fără să aibă bani suficienţi. După câte ştiu eu ar mai fi nevoie de vreo 5 miliarde de lei vechi ca să termine tot ce au de făcut”.  Directorul şcolii Aldeni , Grigore Simion se declară sceptic în ceea ce priveşte finalizarea lucrărilor la şcoală : “ este posibil ca atunci când va fi gata reparată şcoala , în 10 ani, să nu mai fie factorul uman care să beneficieze. Copiii ne pleacă în alte localităţi pentru că nu le convine să înveţe în fostul CAP”. O altă problemă apărută la început de an şcolar este lipsa femeilor de serviciu la şcolile subordonate celei de la Cernăteşti de care ţine şi şcoala din Aldeni. Două dintre ele s-au pensionatr iar o alta a plecat la muncă în străinătate pentru un salariu mai mare decât cel primit la şcoală, care era de 6 milioane de lei vechi. “ Din păcate asta este o problemă serioasă”  spune directorul şcolii, Grigore Simion „ pentru că vine frigul şi nu are cine să le facă focul în sobe copiilor. Probabil vom externaliza serviciul dacă nu se va găsi la Inspectorat o altă soluţie”