Pe 16 mai 1980, scriitorul era gasit fara viata pe patul camerei sale de la casa de creatie a sciitorilor din Mogosoaia. De ce noi buzoienii ar trebui sa plecam capul si sa spunem Dumnezeu sa-l odihneasca in pace? De ce noi buzoienii trebuie asemenea tuturor romanilor sa ne amintim , astazi de marele scriitor? Pentru ca Marin Preda a trait cateva zile in Baraganul buzoian si pentru ca si-a lasat o parte din suflet aici.Ulitele satului zvarlit in inima campiei, poarta si acum urmele pasilor sai, care manati de curiozitatea de scriitor au strabatut prin colbul si arsita verii Caldarastiul in cautarea unor explicatii la marea colectivizare.

Motiv: pamantul

Pentru taranii din Baragan, pamantul inseamna viata, iar rodul lui, motivul existentei. Marin Preda a surprins mai bine ca oricine, in paginile volumului al doilea din Morometii, un episod ce reflecta traiul taranilor in perioada anilor de inceput ai colectivizarii. Putini sunt insa cei care stiu ca scena fugii de la arie este inspirata din viata altor tarani decat cei din satul de bastina ai marelui scriitor: Silistea Gumesti. Satul si personajele sunt reale insa au capatat alte nume iar astazi in localitatea buzoiana Caldarasti traiesc urmasii morometilor.

Popas in Caldarasti la urmasii morometilor

Caldarasti –judetul Buzau, un sat din campia Baraganului. Undeva aproape de marginea localitatii zarim un conac mare boieresc. Cladirea veche de peste doua sute de ani ascunde o poveste de care satenii ar trebui sa fie mandri daca ar sti-o.

Intrebam in stanga si-n dreapta pe cei putini si batrani pe care ii gasim la orele pranzului pe ulite. Mai toti ridica din umeri si ne indreapta spre singurul om care ar putea, cat de cat, sa ne lamureasca. Nea Petrea Carutasu. Omului ii rad ochii atunci cand il intrebam de Marin Preda. E bucuros ca mai e cineva interesat sa afle adevarul despre personajele pe care scriitorul le-a dainuit in paginile romanului sau  pentru eternitate. Tot ce stie e povestea spusa de tatal sau.Nea Petrea Carutasu : “despre sederea lu MP aicea, povestea taticu daca a fost socotitor la fostul CAP, cand mergea la arie cu sareta il lua si pe tovarasul Marin Preda  si  cand venea aicea papica ioc, taticu zicea hai domle la mine acasa si facea o oala de fasole si a mancat si dom Marin Preda, el era un om pasnic, un om care-si vedea de treaba lui,( …) dadea ochii cu toata lumea)

La intrarea in curtea conacului o poarta ,din alt peisaj, pe care sta scris numele celui dintai CAP din judet. Marin Preda fusese trimis acolo de revista Contemporanul, impreuna cu Maria Banus ca sa reflecte in relatarile lor cat de bine primesc taranii colectivizarea:

  “ Imi aduc aminte ca satul se numea Caldaresti. Ei bine, volumul doi din Morometii are la baza aceasta luna petrecuta acolo (…). A trebuit sa scriu aproape tot ce s-a petrecut pe aria aceea, am trecut in carte toate intamplarile; de acolo vin. Atat de interesante mi s-au parut si atat de tare s-au contopit cu intentiile mele secrete”  ( Florin Mugur – “convorbiri cu Marin Preda”)

 Iar unul dintre episoadele descrise in paginile romanului, vine sa intareasca rolul pe care taranul l-a dat dintotdeauna pamantului. Scena “ operatiunii Cotigioaia”mai cunoscuta sub numele de fuga de la arie,  se petrece la un treierat. Satenii, inscrisi la colectiva, supravegheati de Bila incearca sub indemnurile lui Nae Cismaru sa opreasca graul pentru ei, in loc sa-l duca la Pogoanele unde era baza de colectare. Bila era defapt Neculai M. Gheorghe, brigadier in ’50, iar Nae Cismaru era Nicu Dragomir, om cu carte – notar. Personajele, fiecare dupa rolul sau din roman, sunt recunoscute de nea Petrea. Nea Petrea Carutasu : “ Adam Fantana unu Gheorghe Matache, a preluat mosia unuia si a dat-o statului, ala a fost un fiu de vacar, a avut sange in cravata i-a luat pa toti la puricat si a starpit toata boierimea”. “ Toti de la Cotigioaia incarca graul in carute si il duc acasa. Bila a incercat sa-I opreasca, dar satenii i-au zis: du-te ma Bila cu arlusul tau si lasa-ne pe noi in pace(…) tu tii legatura cu Uniunea sovietica, du-te acolo(…)Hai, ma! se auzea din cand in cand glasul lui Nae Cismaru indemnandu-i. Puneti mana pe ei, care sunt comunisti! Aratati-i cu degetul, fratilor sa se invete minte! La caruta. Fuga si inhama caii. Asterneti cerga! Aduceti sacii. Spune-i ma-tii  sa mature in odaie. Puneti o parte in pod, o parte puneti-l in patul.”( extras din Morometii, vol 2). In curtea fostului CAP isi are si acum sediul, depozitul de grau al unei asociatii agricole din sat. Localnicii care si-au dat pamantul in arenda vin sa-si ia partea care li se cuvine, asa cum s-au inteles cu arendasul. In rest, amintirile satenilor despre scriitor si colectivizare par- ca s-au sters. La iesirea din sat pe marginea drumului sub o salcie il gasim pe nea Vasile Otet. Avea 13 ani cand Marin Preda a poposit la Caldarasti. Vasile Otet : “ a venit aici a umblat prin sat si s-a dus la oamenii astia pe care vi-i zic eu,…, a luat a facut cartea si mai tarziu a sosit cartea cu  Morometii”

Morometii – taranii lui Marin Preda, sunt astazi la fel de framantati de griji si nevoi ca si atunci. Un chip ars de soare si impovarat de traiul greu rasare pe marginea santului. Gesturile sale exprima mai mult decat vorbele, putine si amare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here