Denumită în popor Joia Iepelor sau Ispas, Înălțarea Domnului este sărbătorită, în calendarul creștin-ortodox, la 40 de zile de la Paşte. Pentru creştini, Înălțarea Domnului semnifică momentul în care Mântuitorul li s-a arătat din nou „în trup” ucenicilor şi Maicii Sale, după ce a fost trădat și răstignit pe cruce de oamenii pe care îi iubea atât de mult și în care avea toată încrederea.

De Înălțarea Domnului, creştinii ortodocşi se salută cu ”Hristos s-a înălţat! – Adevărat s-a înălţat!”. În Biblie se vorbeşte despre Înălţarea Domnului ca o realitate istorică a acestui eveniment şi, aşa cum am crezut în Învierea Domnului, tot aşa trebuie să credem şi în Înălţarea Sa la cer.

Înălțarea Domnului, după cum ii spune chiar numele, semnifică ridicarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor. Din acest loc, aflat în mijlocul Apostolilor săi, Le-a vorbit acestora despre cea de-a doua pogorâre a Sa pe pământ.

Majoritatea obiceiurilor legate de această zi sunt legate de cultul morților: pomeni, ospătarea sufletelor morţilor care plutesc în aer, în drum spre cer, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, frunze şi ramuri de paltin, pomenirea morţilor.

În tradiţia populară, în ziua praznicului este de bun augur ca ferestrele casei să fie împodobite de gospodine cu frunze de leuştean, o plantă care și-a căpătat renumele de protector împotriva pagubei şi a bolilor pe parcursul anului. În mai multe zone ale ţării, de Înăţare, femeile nu împrumută sare şi nu dau foc din casă fiindcă există credinţa că astfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte.

De asemenea, există şi obiceiul ca oamenii să îşi lege frunze de nuc peste brâu, pentru că se spune că şi Mântuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălţării. În această zi se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu, tot aceasta fiind ultima zi în care se pot mânca ouă roşii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here