Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt sărbătoriţi la 8 noiembrie de către credincioşii ortodocşi, fac trecerea de la venerarea sfinţilor şi a moaştelor la cultul îngerilor.

Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil datează din secolul al V-lea. La început, a fost o simplă aniversare a sfinţirii unei biserici a Sfântului Mihail, aceasta fiind ridicată la ordinul lui Arcadius din Constantinopol. Cu timpul, acest praznic a ajuns să se adreseze şi Sfântului Gavriil, ca apoi să devină sărbătoarea închinată tuturor Sfinţilor Îngeri.

Biserica Ortodoxă îi cinsteşte pe sfinţii ei încă de la înfiinţare şi îi va preţui până la sfârşitul veacurilor. În Calendarul ortodox este fixată o zi de sărbătoare pentru fiecare dintre aceştia. Viaţa, activitatea şi minunile fiecărui sfânt au fost consemnate din primele veacuri creştine şi se păstrează până în zilele noastre, sub forma sinaxarelor, proloagelor, mineielor, acatistelor, din care se citeşte zilnic la slujbele religioase.

Creştinism versus păgânism

Pentru cercetătorii apuseni, raţionali şi ghidaţi de modul de gândire specific Apusului, condus de raţiune şi, de ce să nu spunem, gândirea iluministă, cultul martirilor este numai o receptare şi o dezvoltare oarecum anacronică a cultului eroilor antici. Cei mai mulţi dintre aceştia consideră că în cultul creştin al martirilor a supravieţuit cultul antic al eroilor, argumentând aceasta prin similitudinea actelor cultice care însoţesc aceste credinţe. Spre exemplu, cercetătorul Fustel de Coulanges subliniază că sărbătorile închinate martirilor sunt identice cu zilele închinate eroilor antici: Parentalia-Feralia (13-21 februarie), Lemuria (9, 11, 13 mai), Rosalia (23 mai).

Tradiţia greacă acorda titlul de erou oamenilor iluştri, fie pentru că erau consideraţi de origine divină, fie pentru mari fapte de vitejie, fie pentru servicii însemnate aduse omenirii; există convingerea că eroii, îndată după moarte, erau admişi în familia zeilor, devenind astfel părtaşi la natura şi puterea divină. Spre exemplu, despre Heracle, mitologia antică consideră că imediat după moartea sa pe rug a fost ridicat de tatăl său la cer şi dus în Olimp.

Creştinismul a desfiinţat, într-un anumit sens, graniţa între sacru şi profan, dând posibilitatea tuturor să devină sfinţi. De o parte, dispariţia acestei graniţe nu înseamnă profanizarea universală, ci deschiderea tuturor posibilităţilor pentru sfinţire, iar de cealaltă parte, a nega putinţa accesului tuturor la sfinţenie înseamnă a nega dumnezeirea activă în umanitatea asumată a Fiului lui Dumnezeu.

Sursă info: crestinortodox.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.