Un studiu al site-ului  Hotnews bazat pe datele ultimilor ani secetoşi din ţara noastră, coroborat cu informaţii venite din sistemul bancar, energetic dar şi statistic , vine să dovedească efectele  în lanţ ale lipsei precipitaţiilor pe termen lung dar şi ale lipsei unui sistem de irigaţii performant. Iată ce spune analiza Hotnews:  “ Seceta duce la scaderea drastica a recoltelor pe care le scumpeste. Indirect, duce la reducerea exporturilor  agricole si de energie, la deprecierea leului la scumpirea produselor din carne (pentru producerea unui kilogram de carne se consuma in medie 5-6 kg de cereale), determina reducerea efectivelor de animale, la scaderea productiei de energie electrica in hidrocentrale, genereaza saracie,  alterand in acelasi timp si starea de sanatate a populatiei.  Cea mai recenta seceta severa din Romania  a fost inregistrata in 2007, cand inflatia a fost generata in proportie de 70% de cresterea preturilor produselor agricole provocata de seceta, potrivit Rapoartelor privind inflatia ale BNR. Pana in iunie trendul inflatiei era descrescator, insa seceta a inversat tendinta, ducand la amanarea unei relaxari a politicii monetare. „In 2007, s-a inregistrat o restrângere cu circa 9% a auto-consumului şi cumpărărilor de pe piaţa ţărănească, cauza principala fiind seceta din prima parte a anulu”, se arata in rapoartele Bancii Nationale. Potrivit acelorasi documente, pentru a suplimenta veniturile (scazute drastic de seceta care nu a permis incasari din vanzarea recoltelor slabe), taranii au inceput sa isi vanda din animalele de langa casa sau sa si le sacrifice, accentuindu-se astfel gradul de saracie. Deoarece culturile de cereale sunt realizate pe suprafeţe mici, cu minimum de cheltuieli de înfiinţare şi întreţinere, recoltele obţinute sunt scăzute şi influenţate de condiţiile climatice, în special de secetă. În consecinţă, veniturile producătorilor agricoli sunt în concordanţă cu productivitatea scăzută, iar seceta care se prelungeşte de la un an la altul pune pe mulţi ţărani în imposibilitatea reluării ciclului agricol. În multe comune din judeţele afectate de secetele precedente, operaţiunile de recoltare pe unele suprafeţe au fost sistate, deoarece erau mai scumpe decât valoarea în sine a recoltei obţinute. În alte cazuri, grâul uscat de secetă a fost folosit ca furaj pentru animale. În acest fel, pierderile care se cumulează de la un an la altul, datorită secetelor excesive şi prelungite, accentuează declinul în agricultură şi contribuie la accentuarea sărăciei, în special la nivelul  micilor exploataţii, de tipul gospodăriei ţărăneşti. Se ajunge în situaţia ca, indiferent de preţul de vânzare al cerealelor, o mare parte dintre ţărani să nu-şi poată acoperi cheltuielile de producţie şi deci să fie puşi în imposibilitate de a relua ciclul agricol. Se formează, astfel, un cerc vicios, în care „sărăcia creează sărăcie”, iar „satul românesc nu face o tranziţie spre economia de piaţă, ci rămâne încremenit în subzistenţă” (M. Berca, 2000).

În anii secetoşi se înregistrează şi cele mai numeroase incendii forestiere. Acestea sunt determinate atât de factori naturali (descărcări electrice, autoaprindere pe fondul temperaturilor înalte), cât şi antropici (neglijenţe, acţiuni intenţionate) şi sunt favorizate de efectele secetelor prelungite din vară şi din toamnă. Statistica de mediu consemnează, pentru perioada 1996–2000, un număr mediu anual de 199 de incendii forestiere. Accentuarea fenomenului de secetă în acest interval de timp de cinci ani a atras după sine şi o creştere explozivă a numărului de incendii de pădure, de la un minim de 37 în 1997, la un maxim de 688 în anul 2000”.