Sambata, la ora 15.00 are loc deschiderea oficiala a Targului Dragaica.

Târgul dintre ţări, aşa cum a fost supranumită „Drăgaica“, este cel mai vechi bâlci din zonă, prima atestare datând din Epoca Medievală. Nu este buzoian care să nu fi vizitat măcar o dată Drăgaica. Pe vremuri, acest târg era un prilej mult aşteptat de distracţie şi bucurie atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.

Anual, familii întregi, copii şi bunici, merg împreună la bâlci pentru a mânca mici sau gogoşi, baclava ori vată de zahăr, pentru a bea bere şi vin şi ca să se dea în lanţuri şi alte comedii.

orig

Târgul de astăzi nu mai seamănă însă cu bâlciul de odinioară. „Drăgaica este cel mai vechi târg din zonă. Se pare că vine din vremea dacilor deşi prima atestare documentară apare în Epoca Medievală. Dar la acea vreme era complet diferit de ceea ce este acum. Era o ocazie de a se face schimb de produse, cei de la munte veneau cu lână, cu caş, brânză şi pastramă, precum şi cu lemn şi vite şi schimbau cu cereale de la câmp”, a explicat istoricul Marius Constantinescu.

Potrivit istoricului, târgul buzoian a fost pomenit în documente comerciale din secolele XIII-XIV şi după întemeierea Ţării Româneşti, sub Basarab I (1324-1352), ale unor negustori de carne de pe Valea Buzăului care mergeau cu marfă la ”Târgul dintre ţări, care se organiza, între 10 şi 24 iunie, la poalele Penteleului”.

La început, era situat în zona de munte, la întretăierea drumurilor comerciale care legau Dobrogea cu Braşovul şi Transilvania, aşa-numitul drum al transhumanţei, Moldova cu capitala Ţării Româneşti, Târgovişte, şi lega comerţul dunărean cu zonele de munte.

Târgul, amintit pentru importanţa lui de Dimitrie Cantemir în ”Descrierea Moldovei”, era menţionat ca aducător de mari venituri într-un document din 26 august 1778, de Alexandru Ipsilanti.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, târgul „Drăgaica” a fost mutat la marginea Buzăului, la Bănceşti, sat aparţinător comunei Simileasca, Alexandru Ipsilanti încredinţându-l, printr-un hrisov domnesc, datat august 1778, Episcopiei.

Bisericii i se acorda vama târgului odată cu scutirea de oierit, cu toate veniturile sale obţinute, în principal, din desfacerea produselor agricole, dar şi a altor mărfuri ale crescătorilor de vite ori ale meşteşugarilor veniţi pe ruta Lemberg — Cernăuţi — Bacău — Buzău — Silistra — Constantinopole, cunoscută ca Drumul Bogdanului sau Drumul Mare.

Pe parcurs, în târgul Drăgaica şi-au făcut apariţia şi meşteşugarii, devenind practic singurul loc de unde oamenii îşi puteau procura diverse unelte şi materiale textile. „Odată cu trecerea timpului, au venit şi meşteri cu pânze, cu unelte şi cu pluguri, apoi şi negustori care intermediau schimbul cu cei care aduceau produse agricole”, a mai spus Marius Constantinescu.

Nici comediile de acum sute de ani nu seamănă mai deloc cu cele din prezent, complet automatizate. „Înainte oamenii se dădeau în dulap, aşa se numea o comedie în care se puteau aşeza patru persoane şi care se împingea de alte persoane. Cam asta era comedia prin Evul Mediu. Apoi au apărut comediile trase de cai”, a spus istoricul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here