În cazul trecerii la cele veşnice a unui ierarh se săvârşeşte slujba înmormântării călugărilor care ne aduce aminte de făgăduinţele pe care un monah le-a făcut înaintea lui Dumnezeu şi a obştii din care a făcut parte. Slujba înmormântării călugărilor se deosebeşte oarecum de slujba înmormântării mirenilor, dar şi de slujba înmormântării preoţilor şi diaconilor de mir. Este o slujbă a renunţării, o slujbă simplă. Cele opt pesne ale canonului înmormântării călugărilor care sunt citite cu astfel de prilej ca şi cele opt rânduri ale antifoanelor Învierii ne aduc aminte pe de o parte de frumuseţea trăirii vieţii monahale, dar şi de nădejdea Învierii”, a precizat pentru TRINITAS TV Arhim. Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.La începutul slujbei înmormântării călugărilor, printre stihurile Psalmului 117, apare foarte des cântarea „Al tău sunt eu, mântuieşte-mă!”.

La finalul slujbei, ierarhii, preoţii şi credincioşii cântă „Hristos a înviat!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here