isusÎn Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Mântuitorului. Răstignirea nu era practicata de evrei. Cu excepţia crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului de către regele Alexandru Ianeul în 87 i.Hr., în Palestina această pedeapsă era aplicată doar de către autoritatea romană. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce, era dezbrăcat de haine, biciuit şi obligat să parcurgă drumul până la locul execuţiei, cu bârna orizontală a crucii în spate, legată de mâinile întinse. Sentinţa era pronunţată de către conducătorul provinciei într-un loc public. Din Scriptură aflăm că după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spalându-se pe mâini, rosteşte sentinţa. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtandu-şi crucea. Ajuns la locul execuţiei, braţul orizontal al crucii era fixat, cu ajutorul cuielor, de braţul vertical înfipt din timp în pământ, iar picioarele condamnatului puteau fi aşezate pe un scaunel de picioare, ceea ce uşura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi şi ţintuite fără sprijin, uşor îndoite, cu tălpile lipite de stâlpul vertical. In vârful acestuia se fixa o scândură pe care era consemnată vina condamnatului, în cazul Domnului: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”. Moartea a intrat în creaţie prin despărţirea omului de Dumnezeu. Din iubire faţă de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a întrupat şi a primit moartea de bună voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o învinge. Astfel, Hristos întoarce rostul morţii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viaţă, ea e folosită de El ca mijloc de biruire a ei. Din Sfintele Evanghelii aflăm că în momentul în care Hristos şi-a dat duhul, s-au arătat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamântul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat şi multe trupuri ale celor adormiţi s-au sculat. Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormantare. Seara se cântă  Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. Este o procesiune de înmormântare. Epitaful pe care îl poartă preoţii ajutaţi de credincioşi simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe  Sfânta Masă din altar, unde rămâne până la Inălţare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here