Familia voluntarilor de la Teatrul „George Ciprian” din Buzău a realizat un interviu cu una dintre tinerele implicate în activitățile grupului inimos care ajută (necondiționat) colectivul instituției de cultură, la toate evenimentele organizate.

IATĂ CE A IEȘIT!

„Sunteți curioși de ceea ce v-am mai pregătit?

Astăzi vrem să vă prezentăm o voluntară fără de care voluntariatul la teatru ar fi mai trist. Este una dintre cele mai zâmbitoare și pozitive persoane pe care le cunoaștem. Este fata cu zâmbetul până la urechi și inimă de aur: Mădălina-Ioana Negru. Mădă, așa cum îi zicem noi, este determinată și dornică să avanseze în fiecare zi și să învețe lucruri noi. Drăguță și deschisă, așa cum este mereu, Mădălina ne-a povestit mai multe despre experiențele ei în cadrul teatrului și nu numai.

Puteți vedea în continuare ce a avut să ne împărtășească:”

Reporter voluntar: Cum te-ai descrie în câteva cuvinte? Cine ești? Ce te caracterizează?

Mădălina Negru: Mă consider o tânără ambițioasă, deschisă, devotată care adoră să ajute lumea din jurul ei și care preferă să își exprime trăirile prin fotografie și artă. Zilnic încerc să îmi depășesc propriile limite cu zâmbetul pe buze. Mă caracterizează atitudinea cu care pot să înfrunt orice obstacol și cum în unele momente îmi doresc să îi văd pe cei din jurul meu fericiți și asta mă face și pe mine fericită.

R. V. : Cum ai ajuns să fii voluntar la Teatrul ,,George Ciprian” ?

M.N. : Pot spune că am ajuns să fiu voluntară întâmplător, toamna trecută, nu știam ce presupune și cum aveam să ajut sau să mă simt în cadrul acestui voluntariat. Dar nici până în prezent nu regret acest lucru, deoarece teatrul a ajuns să fie pentru mine ca o a doua casă, atât pe timpul festivalurilor cât și în restul stagiunii. Teatrul este unul dintre locurile mele preferate, în care mă simt bine, mă regăsesc și reușesc să învăț lucruri noi și să am parte de experiențe noi.

R. V.: Ți-a schimbat viața această oportunitate?

M. N.: Da, m-a schimbat foarte mult în bine. Nu mă așteptam ca un voluntariat să își pună așa de mult accentul pe modul meu de a fi și, poate, din acest motiv pot spune că este mai mult decât un voluntariat, a trecut de acele limite… a devenit un stil de viață. Mi-am descoperit noi pasiuni, cum ar fi cea pentru jurnalism în cadrul atelierul dedicat acestui aspect și cel mai important am învățat să mă adaptez în diferite situații și să accept cu ușurință ceea ce este nou sau diferit. Pentru asta îi mulțumesc Georgianei, coordonatoarea noastră, pentru tot suportul de care am avut parte și voluntarilor, prietenilor mei, cei care au ajuns să devină o familie pentru mine.

R. V.: Există vreun moment semnificativ pentru tine în cadrul teatrului?

M. N.: Sunt multe momente semnificative care îmi trec acum prin minte. Am avut ocazia să experimentez emoțiile și experiențele din cadrul festivalului ,,Săptămâna Teatrului Tânăr”, dar și al festivalului ,,Buzău iubește teatrul”. Un moment semnificativ care îmi putea schimba complet decursul în cadrul voluntariatului a fost prima întâlnire cu voluntarii, dar și cu coordonatoarea grupului de voluntari. Îmi aduc și acum aminte cum trebuia să ne notăm numele și abilitățile pe o listă și cum am rămas amuzată de faptul că toți aveam ,,social skills”. Încă de atunci am fost deschisă cu cei din jurul meu și mi-am făcut prieteni. Îmi va rămâne mereu în minte și în suflet toamna în care am intrat sfios în ceea ce înseamnă voluntariat. Am descoperit un nou cerc de oameni, caractere diferite unite prin dorințe comune. Începutul a părut promițător și chiar așa a fost, acum fiind voluntară de un an și bucurându-mă că nu am renunțat oricât de greu sau emoționant a fost.

R. V.: Ce sfaturi ai avea pentru cineva care vrea să devină voluntar la teatru?

M. N. : Vă doresc mult succes, vouă celor care doriți să vă petreceți timpul în acest mod și implicit să vă apropiați de ceea ce înseamnă. Tot de ceea ce aveți nevoie este răbdare, deschidere și multă ambiție. Nimic nu este imposibil și dacă sunteți deschiși unor experiențe noi, continuați și nu vă opriți până când nu sunteți mulțumiți. Voluntariatul ajunge o artă dacă știi cum să îl abordezi și un beneficiu în dezvoltarea ta dacă știi să îl echilibrezi.

Teatrul trebuie vizitat măcar o dată în viață, în orice mod, fie ca spectator, fie ca voluntar.

Reporter voluntar: Andreea Iordache

Machetă: Ștefania Carpen

Materiale foto: Ștefania Carpen, Andrei Oană

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.