Înmormântarea ÎPS Epifanie Norocel se face după ritualul înhumării călugărilor, precizează reprezentanții Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.În ziua de 14 aprilie 1953, Înalt Preasfinţitul Epifanie, pe atunci fratele Gavriil Norocel, a depus voturile monahale în lavra Mănăstirii Neamţ, primind numele Epifanie. Tunderea în monahism a fost săvârşită de către mitropolitul Sebastian Rusan, iar naşul de călugărie a fost arhim. Ioanichie Grădinaru, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi. Ritualul de înmormântare a unui călugăr este diferit de al mirenilor.
„Înmormântarea călugărilor şi călugăriţelor se face în cel mai mare secret. Totul are loc după un ritual vechi de câteva sute de ani, care se respectă şi acum cu cea mai mare stricteţe. Până în urmă cu câţiva ani, acest ritual nu a fost făcut public. În fosta chilie a călugărului decedat are voie să intre doar unul dintre colegii lui care îl va îmbrăca cu hainele monahale, după un ritual respectat cu sfinţenie de fiecare dată. Niciodată corpul călugărului nu este spălat deoarece se consideră că trupul acestuia este curat şi lipsit de păcate. De fiecare dată trupul este uns cu uleiuri ale căror formulă nu este divulgată şi care menţin corpul o perioadă de câteva zile în stare foarte bună. Călugărul este înmormântat în hainele monahale În dimineaţa următoare, colegul celui decedat înmoaie un burete în apă sfinţită cu care face semnul crucii pe fruntea mortului, pe piept, pe mâini, pe picioare şi pe genunchi. Capul celui decedat se înfăşoară în călimarea, apoi într-o mantie de culoare neagră . După aceea, corpul călugărului este îmbrăcat cu o cămaşă albă şi hainele monahale, pe care nu le-a schimbat niciodată în viaţă. Abia apoi este permis accesul în chilie şi al celorlalţi călugări. Patru dintre aceştia sunt aleşi să ducă trupul mortului. Acesta este ridicat de pe rogojină, unde se aşterne mantia de călugăr. Se taie marginea mantiei cu cuţitul, iar cu fâşiile rămase se înveleşte trupul într-o ordine strictă. Se începe de la cap, unde cu fâşiile se face o cruce care se lasă pe frunte, după care cu alte fâşii se face o cruce pe piept, iar o a treia cruce se aşază pe picioare. Cu fâşiile rămase se leagă picioarele călugărului. Corpul este transportat în biserică cu patul Preotul de la mănăstire îi face rugăciunile cuvenite, aceleaşi ca şi în cazul oricărui muritor. După aceea, trupul este ridicat din nou şi aşezat pe patul pe care călugărul decedat a dormit în timpul vieţii monahale. Cu pat cu tot, călugărul este dus în biserica din mănăstire. Aici este aşezat cu capul spre altar, iar locul unde se aşază este în funcţie de rangul călugărului. Dacă a fost preot sau arhiereu, trupul este aşezat în mijlocul bisericii, iar dacă a fost un călugăr simplu, trupul va fi aşezat la intrarea în lăcaş. Pe pieptul călugărului mort se aşază o cruce din lemn aurit sau o icoană cu Maica Sfântă sau care reprezintă un alt sfânt care este patronul mănăstirii unde a sălăşluit. Înmormântarea are loc după Sfânta Liturghie. În tot timpul de când călugărul este scos din chilie, şi băgat în groapă se bate toaca. După ce la capul mortului se aşază doi călugări cu prapori în mână, se aprind patru felinare care sunt ţinute de un călugăr. Dacă cel mort este mai în vârstă şi a avut un ucenic alături de el, acesta împarte celor prezenţi prosoape albe şi lumânări aprinse. Banii sunt împărţiţi Banii găsiţi la călugărul decedat sunt împărţiţi de ucenic celor prezenţi în biserică. Cu banii în mână, fiecare călugăr se perindă la capul celui decedat şi îl sărută pe frunte în semn de adio, după care trupul este dus la groapă. Patul este scos din biserică şi distrus. Dacă cel mort era arhiereu, cu trupul neînsufleţit se înconjoară biserica de trei ori, iar până la groapă, trupul este aşezat de trei ori jos. De fiecare dată când procesiunea se opreşte, în cor se rosteşte ecteria pentru morţi. În groapă nu va fi nimic de culoare albă În momentul în care se ajunge la groapă, trupul este aşezat şi învelit într-un material de culoare neagră. După aceea, cu fâşii tăiate dintr-un material alb, se leagă corpul călugărului mort. Legăturile se fac de trei ori la cap, pe după piept, şi la picioare. Tot cu ajutorul fâşiilor, corpul mortului este lăsat în groapă. Călugării morţi nu sunt introduşi în groapă în coşciug. Sub corpul călugărului decedat este aşezat un strat de pietriş, iar la cap, în loc de pernă, se aşază câteva cărămizi de o parte şi de cealaltă a capului. Fâşiile cu care a fost lăsat corpul sunt scoase deoarece în groapă nu este voie să rămână nimic alb. Preotul aruncă pământ, făcând semnul crucii şi toarnă cenuşa din cădelniţă.”
