Pe platoul Dacia este reprodus modelul de pe iile populare din zona Buzăului. Fostul primar al Buzăului din perioada 1970-1978 povesteşte cum a construit centrul oraşului, de unde a procurat materialele şi cum a ascuns aceste lucruri lui Nicolae Ceauşescu. Buzoienii habar nu au că plăcile roşcate de pe platoul din centrul oraşului este granit care provine de la soclul statuii lui Stalin din Bucureşti.

Gheorghe Milu a fost primarul Buzăului timp de opt ani iar pe perioada mandatului său oraşul s-a schimbat radical. A fost construită Casa de Cultură, Hotelul Pietrasele, Magazinul Dacia şi Piaţa Dacia. Dacă toate celelalte au fost făcute la normă pentru că aşa prevedeau indicaţiile sosite de la centru, în cazul Pieţii Dacia lucrurile au stat altfel: a fost o ambiţie a câtorva buzoieni de a face în centrul oraşului o adevărată operă de artă în care au folosit granit de la soclul statuii lui Stalin, iar toate aceste lucruri s-au petrecut fără ştirea lui Nicolae Ceauşescu.

“La Bucureşti aveam un vicepreşedinte al Capitalei, Nicolae Iordache se numea, născut la Joiţa, la noi, în judeţul Buzău. Mai aveam un prieten, Ionescu, care a fost director la IPIC CF şi apoi ministru la Căile Ferate Bucureşti. Ei doi, şi încă câţiva oameni s-au unit în jurul meu, împreună cu fostul Preşedinte al Consiliului Judeţean Ion Sârbu şi am trecut la proiectarea acestei pieţe. Acest lucru se întâmpla în anul 1972”, îşi aminteşte Gheorghe Milu.

Înainte de a se începe construcţia propriu-zisă a fost pregătit terenul iar pentru acest lucru au fost aduşi cei mai buni specialişti din ţară. S-a nivelat terenul şi s-a turnat pietriş pentru că solul era mlăştinos, după care a fost ales modelul care ar fi trebuit să apară pe platoul pieţei.

“Eu mi-am iubit întotdeauna locul şi am vrut să rămână ceva în urma mea. Într-adevăr, platoul Dacia este o adevărată operă de artă în care s-a pus mult suflet. Când au decis să construiască m-au consultat şi le-am dat ideea să reproducă motivele cusute pe iile din zona noastră”, ne-a declarat Adela Petre, artist popular buzoian.

Ca să fie respectat proiectul, constructorii aveau nevoie de zeci de tone de marmură şi granit, materiale aproape imposibil de găsit pe piaţa românească la momentul respectiv. Aşa s-a ajuns să fie folosit granitul de Moscova din soclul statuii lui Stalin care fusese amplasată în faţa Casei Scânteii.

“Vroiam să facem totul cu marmură şi cu granit, dar nu aveam de unde să luăm. M-a chemat Iordache la Bucureşti şi el mi-a spus de soclul staluii lui Stalin care fusese amplasată în Bucureşti în faţa Casei Scânteii şi care fusese dată jos. Iordache şi cu Ionescu ştiau unde se află statuia şi au avut ambiţia, fiind buzoieni, să ia granitul de acolo şi să îl aducă aici la Buzău. Au spus clar că această culoare a căpriorului trebuie să vină din granitul acela, al soclului statuii lui Stalin şi l-au adus aici”, ne-a mai spus Constantin Milu.

La vremea respectivă lucrările cu materiale scumpe erau interzise, iar primarul de atunci a fost nevoit să  ascundă lucrarea chiar de ochii şefului statului.

“A durat lucrarea aproape doi ani. Se apropia vizita lui Ceauşescu a 1600 de ani de atestare documentară a Buzăului, în 1976 şi eu trăgeam tare să terminăm, să amenajăm. La vizită a fost extraordinar dar nu ştiam cum să fac să nu se vadă marmura şi granitul de pe jos, că erau interzise lucrările cu marmură. Când am ajuns în Piaţa Dacia, au venit toţi muncitorii şi am acoperit cu oameni toată piaţa, de nu s-a văzut niciun gram de marmură”, povesteşte fostul primar.

La 38 de ani după ce a fost contruit platoul din Piaţa Dacia, acesta este acum supus unui proces de cosmetizare. Plăcile sunt scoase cu grijă şi sunt reaşezate dar se păstrează proiectul iniţial.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here