Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe domnitorul Ștefan cel Mare în rândul sfinților. Mare, prin vitejia si faptele lui marete, si Sfant, pentru luptele lui in apararea credintei crestine impotriva navalitorilor pagani, ce veneau din pustele asiatice, si contra islamismului turcesc, ce cautau sa nimiceasca un popor crestin. Dar Stefan cel Mare, „atletul crestinatatii”, cum l-au numit contemporanii, a fost biruitor totdeauna. Cu el era Dumnezeul Crestinilor, „Dumnezeul cel tare in razboaie si puternic in lupte”. Drept recunostinta, Stefan cel Mare – dupa cum spun cronicile timpului -, dupa fiecare lupta a zidit o biserica, ctitorind aproape 40 de biserici si manastiri pentru razboaiele pe care le-a purtat intru preamarirea lui Dumnezeu si apararea Moldovei si a dreptei sale credinte stramosesti, in cei 47 de ani de stralucita domnie! Adesea dupa luptele cele cumplite, aducea multumiri lui Dumnezeu, cu post si rugaciuni, el si ostenii lui bravi, cum cunoscute sunt cele de la Vaslui, sau de la Podul Inalt, cand toata puterea otomana a fost infranta si pusa pe fuga. Si dupa fiecare batalie zidea biserici voievodale, de toata frumusetea, impodobind cu ele Moldova intreaga, cu Bucovina si Basarabia, si chiar si in Ardeal, unde a infiintat Episcopia Feleacului. Si cu aceeasi generozitate domneasca, el inzestra aceste ctitorii cu pamanturi si le impodobea cu Sfinte Evanghelii si carti, cu Epitafuri si Vestminte de brocarturi scumpe, cu cadelnite si sfesnice de aur, intru slava cea stralucitoare a lui Dumnezeu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here