Pe teritoriul României, chihlimbarul, cunoscut şi sub denumirea de românit, a fost cunoscut ca piatră de leac, cult sau podoabă, fiind găsit de arheologi la Cucuteni, Petreşti, şi în judeţul Buzău la Meledic şi Sărata Monteoru. Însă, cele mai mari cantităţi de chihlimbar din România s-au obţinut în zona munţilor Buzăului, pe teritoriul comunei Colţi, unde au fost semnalate cele mai multe aflorimente de chihlimbar din ţară.

Chihlimbarul descoperit la Colţi nu se poate compara cu marile rezerve existente în lume, dar prin varietatea culorilor sale şi prin calitatea sa este considerat de unii geologi cel mai valoros din lume.

Prima atestare documentară cu privire la folosirea chihlimbarului în zona Colţi datează din perioada domniei lui Mihnea-Vodă (1577-1583), când în timpul unei vizite, împreună cu soţia să, oferă bisericii de la Aluniş o danie ce cuprindea şi o uşă încrustată cu bucăţi de chihlimbar.

La Colţi, primele exploatări prin şanţuri, puţuri şi galerii rudimentare au fost făcute între anii 1828-1834 în locul numit Faţa Budei. De altfel, în secolul al-XIX-lea chihlimbarul românesc a dobândit un renume internaţional, fiind folosit la confecţionarea ţigaretelor, muştiucurilor de pipă şi a narghilelelor, considerându-se că folosirea chihlimbarului împiedică transmiterea germenilor.

În anul 1980, la Colţi se inaugurează Muzeul Chihlimbarului, ce adăposteşte o varietate de mostre de chihlimbar provenite din zăcămintele extrase din Munţii Buzăului şi un bogat material iconografic, unelte, instrumente, documente, fotografii, bijuterii din epoca modernă şi contemporană, obiecte de etnografie şi artă populară. Însă fala colecţiei (una dintre cele mai valoroase din lume), este o piatră de chihlimbar de 1,857 kg.

Nicăieri nu se întâlnesc atâtea nuanţe de culori: de la negru opac la negru verde, negru galben, de la maroniu sidefat până la galben strălucitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here