sf.andrei1Andrei a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Mântuitorului, fratele lui Simon Petru. Cei doi fraţi erau originari din Betsaida, localitate de pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii). Aveau o casă în Capernaum şi erau pescari. Numele Andrei derivă din grecescul ”Andreas”, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Andrei a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, dar după botezul Mântuitorului, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii !“ (Ioan 1,29), convins că acesta este Mesia cel mult aşteptat, i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul Său apostol, de unde şi denumirea de ”Cel dintâi chemat”. După Învierea lui Iisus şi după Pogorârea Duhului Sfânt (la Rusalii), Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 după Hristos la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare pentru a propovădui Evanghelia. În tradiţia Bisericii, Apostolului Andrei i-a revenit Scytia. Mai întâi, Andrei l-a însoţit pe fratele său, Apostolul Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, ajungând astfel şi în Scytia Minor (Dobrogea de azi), unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a Evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunităţile creştine înfiinţate de Apostolul Pavel şi de alţi apostoli, ajungând până în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras. Acolo a murit ca martir răstignit  pe o cruce în formă de X. După moartea sa, moaştele i s-au păstrat la Patras, dar nu pentru multă vreme.

Pe la anul 350 împăratul Constanţiu al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, duce moaştele sfântului Andrei la Constantinopol, în Biserica sfinţilor Apostoli. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminţilor locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în catedrala Sfântul Petru de la Roma pentru ca în anul 1964 capul sfântului Andrei să fie din nou înapoiat bisericii din Patras.

Sfântul Andrei este patron al Scoţiei (steagul scoţian reprezintă crucea sfântului Andrei, în formă de X), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei şi al Rusiei. De asemenea, este patronul oraşelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge şi Patras. În România, oraşul Galaţi îl are ca ocrotitor tot pe Sfântul Andrei.

Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii şi pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a şi locuit o vreme. Peştera Sfântului Andrei, Izvorul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Sfântul Andrei mai este cunoscut în popor şi cu numele de Sântandrei sau Sânedru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here