romanDeşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Cât de actuale, cât de potrivite sunt versurile lui Andrei Mureşean!. Cât de multă nevoie are românul astăzi, să creadă în imnul naţional! Şi nu numai să creadă, ci să acţioneze. Mă gândeam deunăzi la simbolurile noastre, la imn şi la drapel. Ziua imnului a fost atunci, pe 29 iulie, când a fost şi ziua referendumului. Oare să fi fost deştepţi românii  atunci sau măcar s-or fi deşteptat ? Nevoia de a auzi imnul nostru, aseară, la olimpiadă, când cele două românce au concurat la individual compus, a fost atât de mare, pe cât a fost indignarea de a vedea că preţ de câteva minute transmisia de la Londra a fost întreruptă pentru un mesaj de la Cotroceni. Un mesaj care nu se adresa lor, fetelor care au asudat ani la rând pentru acest concurs, ci acelora care nu mai ştiu să creadă în imnul naţional. Am fi putut avea onoare, am fi putut să ne acoperim de glorie dar ceva în sufletele şi minţile lor şi ale noastre s-a întunecat preţ de câteva minute. Din păcate şi ele, gimnastele noastre plătesc un preţ.  Preţul de a fi o ţară, acum, lăsată de izbelişte. Citius, altius, fortius ! deviza Jocurilor Olimpice poate fi deviza oricărui om din România. Şi o deviză înseamnă acţiune. Prin urmare ” mai repede, mai înalt , mai puternic” trebuie să fie pentru noi românii interpretat prin treci mai repede peste criză, ridică-te cât mai sus în gândire şi acţiune şi devino puternic aşa cum n-ai fost niciodată!