După alegerea ca nou Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei,  Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul ne-a mărturisit câteva gânduri de bucurie, de recunoştinţă la acest moment binecuvântat, exprimându-şi, de asemenea, nădejdea că prin ajutorul lui Hristos, Arhiereul Cel Veşnic şi al tuturor sfinţilor ocrotitori, va reuşi să împlinească cu demnitate responsabilităţile ce le presupune noua slujire de arhipăstor la care a fost chemat.

Preasfinţia Voastră, cum trăiţi acest moment în care Biserica v-a chemat la slujirea ei ca Arhiepiscop?

Prin Harul lui Dumnezeu şi prin votul ierarhilor din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române mă îndrept de acum înainte spre Eparhia Buzăului şi Vrancei ca nou arhipăstor şi vreau să îi încredinţez pe toţi cei care mă aşteaptă cu dragoste că în noul arhipăstor vor avea un om cu o inimă mare, care să-i cuprindă pe toţi, un om care se va dărui cu timp şi fără timp slujirii lui Hristos, prin slujirea oamenilor, şi care este conştient de responsabilităţile mari care i-au fost aşezate pe umeri de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre.

Mulţumesc Bunului Dumnezeu, care întotdeauna mi-a purtat de grijă de-a lungul vieţii mele, încă de când mi-am îndreptat paşii spre Seminarul Teologic din Buzău, şi, de asemenea, mulţumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia i-am fost colaborator aproape cinci ani şi jumătate în calitate de Episcop-vicar patriarhal, de la care am învăţat foarte multe lucruri şi cred că experienţa pe care am acumulat-o aici, la Patriarhie, în 13 ani şi jumătate de Administraţie Patriarhală, dar şi de slujire arhierească îmi va fi de un real folos pentru a pune un nou început slujirii mele arhiereşti.

Îmi vin acum în minte cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care spune că viaţa noastră se constituie dintr-un şir de începuturi. Trecem dintr-un început prin alt început, care nu au niciodată sfârşit. Sunt conştient că mă aflu la capătul unei etape din viaţa mea – aceea a slujirii ca Episcop-vicar patriarhal – şi în faţa unui nou început, care presupune foarte multe provocări, probleme şi foarte multe responsabilităţi, dar pe care cu siguranţă le vom birui, pentru că am nădejdea şi certitudinea că Hristos este Cel care ne întăreşte. El este adevăratul Episcop al unei eparhii, noi doar Îl simbolizăm în chip văzut şi sunt convins că mă va întări să împlinesc responsabilităţile ce le presupune slujirea de arhipăs-tor. Această slujire va fi foarte complexă, într-o eparhie istorică, veche de mai bine de 500 de ani, un adevărat izvor de credinţă, de cultură şi de demnitate naţională, unde au lucrat vrednici ierarhi ai Bisericii noastre, dintre care amintim pe Luca din Cipru, Dionisie Romano, Chesa-rie Căpăţână, înaintaşi care mă vor inspira şi mă vor ajuta cu rugăciunile lor ca să fiu şi eu un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos din această eparhie de Dumnezeu păzită a Buzăului şi Vrancei.

Mergeţi acasă la Sfântul Teodosie de la Brazi. Aveţi o legătură duhovnicească specială cu Sfântul Teodosie

Dumnezeu a rânduit să fiu chemat la demnitatea arhierească în ziua de 22 septembrie 2002, iar câţiva ani mai târziu, Biserica Ortodoxă Română a rânduit această zi ca zi de prăznuire şi cinstire a Sfântului Ierarh şi Mucenic Teodosie de la Brazi. Am încredinţarea că atât Sfântul Teodosie de la Brazi, cât şi Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, stareţul acestei vetre de sihăstrie românească, şi mai ales Sfântul Mucenic Sava Gotul, care a fost martirizat în ape-le Buzăului în secolul al IV-lea, m-au însoţit cu rugăciunile lor şi mă vor ajuta să-mi îndeplinesc cu demnitate această nouă slujire arhierească în calitate de Arhiepiscop al Buzăului şi Vran-cei.

Şcoala Teologică de la Buzău este una de tradiţie în spaţiul românesc. Cum veţi intensifica pe viitor viaţa teologică de aici şi care sunt priorităţile slujirii în scaunul de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei?

Sunt dator să mărturisesc că m-am format cinci ani de zile, în perioada 1982-1987, în această şcoală teologică cu o veche tradi-ţie, ctitorie a vrednicului de pomenire episcop Chesarie. Încă din vremea formării mele la Buzău mi-am dorit să am o preocupare deosebită pentru şcoala teologică, la acea vreme chiar îmi doream să ajung profesor la această instituţie de învăţământ, dar nu m-am gândit că Dumnezeu mă va rechema în Eparhia Buzăului şi Vrancei în calitate de arhipăstor.

Priorităţile noii mele slujiri ca Arhiepiscop sunt îndeosebi trei, dar se află pe acelaşi loc: consolidarea legăturii frăţeşti şi părinteşti cu preoţii de parohie; intensificarea vieţii monahale şi a vieţii duhovniceşti din mănăstirile care s-au întemeiat în ultimii 30 de ani de către vrednicul de pomenire arhiepiscop Epifanie; şcoala teologică, care îmi doresc să redevină acel far de cultură teologică, să se bucure de acelaşi prestigiu pe care l-a avut şi care s-a văzut peste timp în prestaţia absolvenţilor de la Buzău, atât la facultăţile de teologie din Bucureşti şi din ţară, dar mai ales apoi în parohii şi în alte înalte responsabilităţi bisericeşti.
PS Ciprian Câmpineanul, biografie

Preasfinţitul Ciprian s-a născut la 19 aprilie 1965, în satul Suhuleţ, comuna Tansa, judeţul Iaşi, fiind al patrulea din cei cinci copii ai familiei Constantin şi Ecaterina Spiridon. Între anii 1982 şi 1987 a urmat cursurile Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul“ din Buzău, pe care le-a absolvit ca şef de promoţie. În 1988 a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, iar în 1992 a absolvit această instituţie ca şef de promoţie, devenind licenţiat în teologie. În anii 1991 şi 1992 a studiat muzica bizantină la Universitatea de Muzică din Bucureşti. Preasfinţia Sa a urmat studiile de doctorat între anii 1992 şi 1997 la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Aristotelice din Thessalonic, Grecia, pe care le-a încheiat cu teza de doctorat „Arhiereii greci care au păstorit Mitropoliile Ungro-Vlahiei şi Moldovei din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea“, redactată în limba greacă-katharevusa. În 1998 şi 1999, a urmat un stagiu de pregătire post-doctoral în Bizantinologie la Institutul Ecumenic „San Nicola“ din Bari, Italia. Preasfinţia Sa vorbeşte fluent greaca, franceza şi italiana. În 1992, după absolvirea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, Preasfinţitul Ciprian a fost tuns în monahism pe 13 septembrie la Mănăstirea Crasna, judeţul Prahova, iar pe 14 septembrie a fost hirotonit ierodiacon. Pe 21 mai 2000, cu ocazia hramului Catedralei patriarhale din Bucureşti, Preasfinţia Sa a fost hirotonit ieromonah de vrednicul de pomenire Hristodoulos, arhiepiscopul Atenei şi a toată Elada, iar în aceeaşi zi a fost ridicat în rangul de protosinghel de către vrednicul de pomenire patriarh Teoctist. În perioada octombrie 2000 – septembrie 2002, din încredinţarea patriarhului Teoctist, a preluat responsabilităţile arhimandritului Sofian Boghiu, stareţul Mănăstirii Antim din Bucureşti, îngrijindu-se de bunul mers al vieţii pastoral-liturgice şi administrativ-gospodăreşti a obştii monahale din această mănăstire. Pe 7 februarie 2002 a fost ridicat în rangul de arhimandrit. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea patriarhului Teoctist, l-a ales la 2 iulie 2002 Episcop-vicar patriarhal, iar pe 22 septembrie 2002 a fost hirotonit arhiereu în Catedrala mitropolitană „Sfântul Spiridon“ – Nou din Bucureşti, de către Patriarhul României, împreună cu un sobor de ierarhi români şi greci. În timpul slujirii sale ca Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Ciprian a coordonat următoarele sectoare ale Administraţiei Patriarhale: Relaţii bisericeşti şi interreligioase şi comunităţi externe; Social- filantropic; Teologic-educaţional (2002-2010); Patrimoniu cultural naţional bisericesc (2006-2010), iar din 2009, Cancelaria Sfântului Sinod. Preasfinţia Sa a coordonat din 2002 asistenţa religioasă din unităţile militare, spitale, penitenciare şi alte instituţii bugetare, iar din 2009 este şi secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Preasfinţitul Ciprian a fost membru în Comisia mixtă de dialog teologic între Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă (2008-2012) şi membru în Conferinţa Panortodoxă Presinodală şi în Comisia Interortodoxă pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox (2008-2012). Preasfinţia Sa a fost preşedinte al Comisiei Patristice a Patriarhiei Române privind traducerea operelor Sfinţilor Părinţi din limba greacă şi limba latină, preşedinte al Asociaţiei „Diaconia“ a Patriarhiei Române (2006-2012); preşedinte al Federaţiei Filantropia a Patriarhiei Române (2007-2012); vicepreşedinte al Fundaţiei „Sfânta Macrina“ din Bucureşti (2005-2011); din 2011 este preşedinte al Societăţii Biblice Interconfesionale din România. Pe plan cultural-educaţional şi mediatic, Preasfinţia Sa a publicat cărţi, a scris studii, articole, lucrări ştiinţifice şi a coordonat publicarea mai multor volume. În anul 1998 şi-a publicat la Thessalonic, Grecia, teza de doctorat „Arhiereii greci care au păstorit Mitropoliile Ungro-Vlahiei şi Moldovei din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea“, în limba greacă. A tradus o serie de texte patristice din limba greacă, în lucrarea cu titlul „Mărturie iubitoare de Dumnezeu“, precum şi o carte de spiritualitate creştină, intitulată „Viaţa şi învăţăturile Cuviosului Părinte Filotei Zervakos“. A publicat editoriale, reportaje, articole şi studii în presa bisericească, precum şi în volume omagiale, aniversare sau tematice, în limbile română, greacă şi franceză. A coordonat editarea şi tipărirea următoarelor volume, apărute sub egida Patriarhiei Române: „Biserica în misiune. Patriarhia Română la ceas aniversar” (Bucureşti, 2005); „Martiri pentru Hristos din România în perioada regimului comunist“ (2007); Autonomie şi Comuniune. Biserica Ortodoxă Română în dialog şi cooperare externă (oct. 2010). În prezent este coordonatorul  albumului „Istoria monahismului românesc“, care va apărea sub egida Patriarhiei Române şi a Academiei Române. În anul 2010 a prezidat şi coordonat Comisia de verificare a proiectelor depuse de către participanţii la Concursul de proiectare a Catedralei Mântuirii Neamului, iar în această calitate a susţinut conferinţe de presă privind necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, precum şi Aşezământul românesc de la Ierihon. În calitatea de Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Ciprian a organizat vizitele oficiale în România ale întâistătătorilor şi ierarhilor din Biserici Ortodoxe surori şi ale altor personalităţi religioase din străinătate şi a pregătit vizite irenice ale Întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române în străinătate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here