În poveşirile şi snoavele populare Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie ţărăneşti, se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrană animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi şi a o face mai puţin periculoasă.

Se crede că, la marile sărbători (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, Mucenici, Sângeorz, Sânziene), Sânpetru poate fi vazut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al calendarului popular.
În unele zone, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele.

Superstitia spune că Sfantul Petre pocneşte din bici de sar scantei, care se prefac în licurici, iar aceştia sunt blagosloviti de sfant să arate calea celor rataciti prin păduri. Acum se tin Mosii de San-Petru, cand se împart colaci, lumanări şi mere dulci şi acre. Sarbatoarea Lupilor se tine pentru a nu se da lupii la vite. Există superstitia că dacă un om pistruiat se spală cu apă la miezul noptii, cand cantă cocosul pistruii dispar. Altă superstitie: dacă tună sau fulgeră în această zi, nucile si alunele nu vor avea miez sau vor fi viermănoase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here