La o săptămână de la decesul lui Adrian Negoita, mama sa a transmis un nou mesaj emotionant. De profesie tot medic, mama tânărului numeste ziua in care fiul ei s-a stins drept cea mai neagră zi din istoria familiei.

Mesaj din inima mamei:
„Dragii mei, oameni buni, oameni frumoși,
Vă mulțumesc că ați fost lângă noi în cea mai neagră zi din istoria familiei mele. Longevivii erau marca familiei noastre, cei mai mulți dintre noi fiind dedicați oamenilor în nevoie. Așa știa și Doctorul Adrian Mihai Negoiță, numai că Dumnezeu a avut altă părere!
Noi toți l-am iubit pe Omul special care era fiul meu: devotat familiei, iubindu-și fiicele enorm de mult, iubind la fel de mult să salveze viețile oamenilor suferinzi! Minunatul meu „doctoraș”, personificare a delicateții cu sufletul său uriaș și bun, dăruind cu generozitate tuturor, bucurie, armonie, sperantă, alinare! Și Dumnezeu l-a iubit și… l-a luat lângă EL. E tare greu! L-am rugat să mă ajute să întâmpin ziua de mâine, de poimâine…
Mă leagă de fiii mei buni, dorul mamei care a trebuit să plece de lângă ei când erau tare mici, pentru a se desăvârși profesional, grija uriașă pe care o poartă toate mamele, grija care crește odată cu vârsta copiilor- știți toți prea bine aceasta. Și dorul meu va creste, va deveni urias…
Mi-e sufletul sfâșiat în mii de fărâme, mintea mea refuză absurda și nedreapta decizie asupra destinului fiului meu. Avea atât de multe de făcut! Eram atât de mândră de el- nu atat pentru realizarile sale, cât pentru faptul că a rămas normal și bun și atent într-o lume în care nu mai contează decât să-ți cultivi „imaginea sociala”!
O mare de oameni uniți în durere, purtând în mâini lumânări aprinse i-au fost alături pe ultimul drum… E certitudinea că a fost înțeles mesajul său către lume- să fim mai buni, mai concilianți, mai onești, mai aproape unii de alții. „Frațicu'” a plecat… probabil alte inimi aveau nevoie de el… Îl urmeaza afecțiunea și respectul d-voastră, a prietenilor, iubirea familei, dragostea mea care mă va duce cândva la el!
Vă mulțumesc pentru tot! Dumnezeu să-l odihnească!
Mama

Mă-ntrebi de ce căminul meu e
în pădure,
pe munte,
de ce zâmbesc
și tac, și sufletul
îmi tace:
el locuiește-n
altă lume,
fără stăpâni.
Piersicii înfloresc.
Pârâul curge.

1 COMENTARIU

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca!Multumiri din partea pacientilor de care a avut atat de multa grija,care nu-l vor uita si se vor ruga pentru dansul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here