Vestea despre puterile tămăduitoare ale acestui lac s-au răspândit rapid, lucru care a condus la apariţia unei staţiuni-gigant în anii 1860 – 1870. O societate româno-italienă a pus bazele unei staţiuni balneare nemaivăzute. Complexul de sănătate cuprindea mai multe edificii printre care un hotel sanatorial cu 3 nivele, adăpostind în principal 200 de camere cu 400 de locuri de tratament, un cazinou cu 300 de locuri, 4 vile, parter şi etaj cu câte 4 apartamente fiecare, un cazinou pe piloni, în apă, care adăpostea 20 cabine de băi calde de nămol, sala de gimnastică şi o sală de cazinou cu 100 locuri. Întregul complex era amplasat pe malul lacului, într-o ambianţă de vegetaţie naturală cu alei de nuci, cireşi şi salcâmi, cât şi locuri de agrement. Această staţiune balneară a funcţionat timp de 40 ani, până la începutul primului război mondial, când societatea fondatoare a abandonat-o, încet, încet fiind distrusă în totalitate. Lucrările au fost sistate în 1967 Conform Pellamar Cosmetics, cu toate eforturile, strălucirea staţiunii de odinioară nu a mai fost redată, chiar dacă în anii 1966 – 1967, o comisie a institutului de balneorologie de pe lângă Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti a venit să facă o serie de cercetări. A fost dispus unui colectiv format din medici, geodezi şi geologi care au analizat trecutul acestor băi, conţinutul organic al nămolului şi eficacitatea acestuia asupra sănătăţii oamenilor. Cu toate că rezultatele cercetărilor efectuate de acest colectiv erau favorabile, acestea au fost în zadar. Autorităţile de atunci au sistat construirea unei noi staţiuni balneoclimaterice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here