În a doua zi de Paști, Catedrala ,,Sf. Sava” din Buzău a prăznuit hramul ocrotitorului orașului, fiind sărbătorit și la Fundația „Sfântul Sava”.

Mai jos puteți asculta predica părintelui Mihail Milea, în cinstea Sfântului Sava de la Buzău.

Sursă: Fundația Sfântul Sava

*ISTORIC*

În anul 1996, Episcopia Buzăului şi Vrancei – în parteneriat cu Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Buzău -, a hotărât ca ocrotitorul spiritual al meleagurilor buzoiene să fie Sf. Mucenic Sava.

Orice hram este o sărbătoare de bucurie sfântă. Cu acest prilej, judeţul Buzău, dar şi municipiul Buzău, se află în mare sărbătoare. Este un moment binecuvântat de a ne uni mai mult şi de a lucra împreună pentru binele tuturor buzoienilor pe care-i preţuim. Îl cinstim pe Sf. Sava urmându-i exemplul de credinţă şi de jertfă., spune preotul Mihail Milea, cel care a ridicat Biserica în cinstea Sfântului, respectiv Catedrala municipală „Sfântul Sava” și a pus bazele Fundației „Sfântul Sava” de la Buzău, fiind președintele ei.

Fundaţia „Sf. Sava” a avut un mare rol în promovarea Sf. Sava de la Buzău

Fundaţia Sf. Sava, care activează în cadrul Bisericii „Sf. Sava”, derulează mai multe proiecte sociale şi culturale în judeţ, ţară şi peste hotare. Aici, în municipiul Buzău, a ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu, o cantină socială „Sf. Sava“, o Şcoală de arte şi meserii „Sf. Sava“, un centru de zi „Sf. Sava“ şi un centru pentru victimele violenţei în familie „Sf. Sava“ şi o bibliotecă de carte religioasă. În judeţ, sub patronajul Sfântului sunt așezămintele Fundației Sfântul Sava: un aşezământ pentru vârstnici la Câmpeni, unul la Pietroasele (lângă Ulmeni) şi un campus pentru elevi la Bisoca, la Năeni și multe altele.

Acest Sfânt s-a născut în anul 334 pe meleagurile Buzăului, aproape de cetatea Berca, dintr-o familie de creştini autohtoni care aveau rude în Cezareea Capadociei, în Asia Mică. Sf. Vasile cel Mare, care era arhiepiscop în Cezareea Capadociei, în secolul IV, era rudă apropiată cu familia Sf. Mucenic Sava. În „Actul martiric“, episcopul român Betranion, care îşi avea reşedinţa în cetatea Tomis, (denumire veche a oraşului Constanţa, situat pe malul Mării Negre), a făcut o frumoasă descriere a profilului moral şi religios al Sfântului Sava după martirizarea sa în apele Buzăului: „era blând, drept în credinţă, evlavios, simplu la cuvânt, bogat în cunoştinţe, vorbind frumos despre adevăr, făcând să tacă idolatrii, fără să se semeţe; se purta cuviincios, liniştit şi calm la cuvânt şi foarte râvnitor la tot lucrul cel bun…“. Sf. Sava a avut un bun duhovnic în această scurtă viaţă pământească de 38 de ani cât a trăit Sava. În secolul IV, meleagurile Buzăului erau stăpânite de către goţi – un popor migrator de neam germanic cu reşedinţa provizorie la Pietroasele.

Goţii, ca religie, erau păgâni. Conducătorul lor, Atanaric, a dat o lege ca toţi creştinii de pe meleagurile Buzăului să se lepede de Hristos şi să revină la religia păgână. Sava, ca şi mulţi alţi creştini, s-au împotrivit şi au apărat ortodoxia credinţei creştine cu preţul vieţii lor. După ce a fost torturat în chinuri groaznice, Sf. Sava a fost înecat în apele Buzăului, chiar în săptămâna de după Paşti, pe data de 12 aprilie, anul 372. Moaştele lui, adică trupul lui înmiresmat prin lucrarea Sf. Duh, a fost cerut de Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscop în Cezareea Capadociei, localitate din Turcia de astăzi, pentru a fi depus în catedrala sa episcopală. Astăzi, moștele Sfântului odihnesc în Serbia, în mănăstirea Lešje, aproape de granița cu România. (Sursă: Fundația Sfântul Sava Buzău)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.